COLEGIUL NAȚIONAL "ȘCOALA CENTRALĂ" | Trecutul care obligă

• Acasă
• Despre noi
  • Viziune
  • Istoric
  • Foști elevi
  • Proiectul bilingv
• Elevi
  • Informații elevi
  • Consiliul Școlar al Elevilor
  • Absolvenți
  • Grupul Miniton
• Galerie
• Evenimente
  • 2019
  • 2018
  • 2017
• Concursuri
• Catedre
  • Catedra de franceză
  • Catedra de matematică
  • Catedra de informatică
• Personal
  • Echipa de conducere
  • Profesori ciclul secundar și liceal
  • Profesori ciclul primar
  • Personal auxiliar și nedidactic
• Informații
  • Activități
  • C.E.A.C.
  • Clasa pregatitoare
  • Arhiva
  • Baza materială
  • Informații profesori
• Proiecte
  • Proiecte
  • ERASMUS+
• Contact

Istoric

Scoala Centrala este o institutie de invatamant preuniversitar din Bucuresti care a functionat de-a lungul vremii sub mai multe denumiri (intre care si Pensionatul Domnesc de Fete). Initial, Scoala Centrala a fost institutia dedicata educatiei fetelor apartinand elitei bucurestene. A fost construita printr-o rezolutie a lui Barbu Stirbey in 1851, arhitectura cladirii fiind realizata de Ion Mincu.

Bibliografie istoric Scoala Centrala

Denumirile scolii
Insemnatatea institutiei in peisajul socio-cultural al Bucurestiului
Insemnatatea institutiei in context national
Evolutia structurii scolii
Directoarele scolii
Fosti elevi ai scolii

Cronologie

• 19 martie 1851, domnitorul Barbu Stirbey a aprobat prin edict domnesc infiintarea unui \"Pensionat Domnesc de Demoazele\". Scoala nou-infiintata este destinata fiicelor unor demnitari, care se distinsesera in serviciul public si carora, statul, drept recunoastere si recompensa, le asigura in mod gratuit buna educatie a odraslelor. Intre primele 13 bursiere care incep cursurile in 1852, remarcam nume celebre ale vremii ca fiica lui Scarlat Ghica, fiicele logofetilor Florescu si Iancu Ralet, Marghiloman, Lahovary, Leurdeanu, Creteanu.
• 20 noiembrie 1852 scoala a fost deschisa oficial. Amanarea de mai bine de un an se datoreaza cautarii unei cladiri adecvate pentru noua institutie, inzestrarii ei, selectarii personalului si numirii directoarei primei scoli de fete infiintata de stat
• Din 1864 este transformata in scoala secundara de cinci ani. Prima directoare a fost Ana Iacobsen a carei tara de origine era Rusia. Astfel este pusa piatra de temelie a actualei Scoli Centrale, scoala ce va deveni in timp echivalenta feminina a liceului Sf. Sava, intemeiat cu trei decenii mai devreme.Pana la 1890 cand parintele arhitecturii romanesti, Ion Mincu, construieste actualul edificiu al Scolii Centrale, aceasta isi schimba gazdele : Casa lui Manuc, Casa Turnescu, unul dintre palatele familiei Ghica, pe strada numita " a Pensionatului/Pensionului ", de langa Coltea .
• In 1890, Ion Mincu construieste actualul edificiu al Scolii Centrale
• Cursurile reincep abia in septembrie 1918, dupa ce in iernile anilor 1917 si 1918, integul mobilier din lemn servise drept combustibil iar materialul stiintific (instrumente si colectii stiintifice), cu exceptia bibliotecii disparuse.
• In 1924 Scoala Centrala capata noua denumire de Scoala secundara de Fete, gradul doi internat iar in 1928 cea de Marica Brancoveanu, sotia domnitorului Constantin Brancoveanu.
• Dupa ce la conducerea scolii se perinda foste eleve precum Chrisanta Romniceanu intre 1912-1927, Scoala Centrala are drept director pe Maria, sotia scriitorului si avocatului Barbu Stefanescu-Delavrancea.
• Intre 1916-1918, in timpul ocupatiei germane si austriece, Scoala Centrala este transformata in spital si apoi devine sediul postei.
• In 1928, la initiativa directoarei Elena Radulescu-Pogoneanu si in prezenta principesei Elena, mama viitorului rege Mihai, a principesei Olga a Greciei, a reprezentantilor Presedintelui Consiliului de Ministri si a Ministrului Instructiunii Publice, s-au serbat 76 de ani de la intemeierea scolii. Este astfel recunoscuta activitatea febrila si fructuasa a Scolii Centrale.
• Dupa pensionarea directoarei Elena Radulescu-Poganeanu, la conducerea scolii vine pentru aproape un deceniu, Elena Malaxa, care cu sprijinul financiar al sotului sau a intreprins lucrari de modernizare si consolidare, corpul de cladire amenajat in incinta ca locuinta pentru directoare devenind biblioteca cu sali de lectura pentru profesoare si eleve, salii mari de festivitati fiindu-i asigurata iesirea spre actuala strada Jean Louis Calderon. Tot sub conducerea doamnei Elena Malaxa scoala isi recapata vechiul nume de dinainte de 1924, nume inscriptionat pe frontispiciu de Ion Mincu, Scoala Centrala de Fete.
• In 1948 autoritatile comuniste interzic Elenei Malaxa dreptul de a profesa. Urmeaza o perioada neagra nu numai pentru Scoala Centrala, devenita pe rand Liceul de Fete nr. 10, Scoala Medie nr. 1, Scoala Medie nr. 10, Scoala Medie Mixta Zoia Kosmodemianskaia, Liceul de Fete nr. 10 Zoia Kosmodemianskaia, Liceul real-umanist Zoia Kosmodemianskaia, Liceul de filologie istorie Zoia Kosmodemianskaia, ci pentru intreaga cultura romana.
• Dupa 1948, comunistii isi impun sistemul de invatamant restrictiv.
• Din 1952, Directoare va fi, pentru 17 ani, Jana Christu.
• 1953 marcheaza transformarea Liceului in Scoala Medie nr. 1, data de la care, pina acum, liceul functioneaza ca liceu mixt
• Intre 1954 si 1956, liceul se numeste Scoala Medie nr. 10.
• Anul 1956 marcheaza momentul din care, pentru 46 de ani, scoala va purta numele de "Zoia Kosmodemianskaia" - mai intii - Scoala Medie Mixta "Zoia", apoi Liceul de Fete nr. 10 (1965 - 1968).
• 1968 - 1976 Scoala se va numi simplu Liceul nr. 10. Directoare va fi: Georgeta Vasile (1969 - 1975).
• Intre anii 1976 - 1977 denumirea scolii este: Liceul Real- Umanist.
• Intre 1977 - 1989 numele scolii devine: Liceul de Filologie-Istorie "Zoia Kosmodeminaskaia". In perioada 1975-1984 directoare este Mioara Zdrafcovici (1975 - 1984).
• Intre 1984 - 1989 directoare este Georgeta Smeu
• Modelul sovietic de organizare este preluat si de invatamant: durata de 10 ani, sistemul de notare de la 1 la 5 (1952-1957), cenzurarea unor lucrari ce nu erau conforme cu ideologia partidului. Vremuri mai insorite apar abia odata cu politica de indepartare de Moscova a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.
• Inteligenta si curajul unor directori ca Mioara Zdravcovici a facut ca liceul sa poata sarbatori in 1977, implinirea a 125 de ani de existenta. Spectacolele, simpozioanele, conferintele si scrierea unei monografii a liceului a prilejuit reunirea vechilor elevi si profesori ai liceului. Aceasta aniversare nu ar fi fost posibila fara sprijinul tuturor profesorilor si fara apelul facut la istorie (trei decenii de la instaurarea comunismului in Romania , 60 de ani de la rascoala taranilor din 1907).
• In timpul dictaturii lui Nicolae Ceausescu, scoala trebuie sa se conformeze ordinelor vremii si dispune de doua ateliere, unul de confectii textile si unul de cusut covoare, ambele situate in strada Dervari.
• In 1990, in urma schimbarilor politice ce au inlaturat regimul comunist, liceul isi recapata numele si devine Scoala Centrala. Incepand din 1990, fostul Pension Domnesc de Fete si-a luat denumirea de Scoala Centrala, iar Directoare va fi pana in 2008 Svetlana Bodnaras, Gheorghe Chirpereanu in 2008, iar din 2009 este Directoare Norocica Maria Cojescu.